Deficitul și excesul de VITAMINE

Vitamina A

Vitamina A are un rol important pentru funcționarea corespunzătoare a ochiului și a sistemului imunitar, pentru menținerea fertilității, prevenirea pierderilor de sarcină, combaterea lăcrimării și a uscăciunii ochilor, a uscăciunii pielii și a acneei.

Carența de vitamina A este foarte răspândită, apare la un aport alimentar insuficient și se poate manifesta prin tulburări de vedere, prin apariția descuamării, prin piele uscată și îngroșată.

Excesul apare ca urmare a unui consum exagerat, mai ales la alcoolici sau la persoanele cu boli hepatice, și se poate manifesta prin dureri de cap, somnolență sau insomnie, hipercalcemie, alopecie, dureri musculare și colorarea galben-portocalie a pielii.

Sursele de vitamina A sunt produsele de origine animală (carne, pește, fructe de mare, ficat, lactate) și produsele vegetale (morcovi, cartofi dulci, dovleac, ceapă, pastă de tomate, pătrunjel, oregano, salvie, urzici).

Vitamina B1

Vitamina B1 (tiamina) contribuie la metabolismul energetic normal, la funcționarea normală a sistemului nervos, la funcția psihologică normală și la funcționarea normală a inimii. Fără suficientă tiamină, celulele nu mai pot folosi corect glucoza pentru producerea de energie.

O carență de vitamina B1 poate apărea la un consum ridicat de carbohidrați rafinați, de conserve sterilizate, de diuretice, la stări febrile prelungite sau la un tratament cu antibiotice. Și un diabet insuficient controlat, consumul excesiv de scoici, crustacee, castraveți, ceai, cafea, hrean pot fi cauze ale carenței de vitamina B1.

Manifestările variază în funcție de vârsta fiecăruia, iar la adulți simptomele pot fi: astenie, apatie, iritabilitate, insomnie, dureri de cap, scăderea atenției și a memoriei, atrofia masei musculare, palpitații, tahicardie, constipație, dureri abdominale, apariția bolii beri-beri.

Toxicitatea vitaminei B1 apare foarte rar, dar la administrarea intravenoasă a peste 100 de ori doza pot apărea dureri de cap, tulburări de ritm cardiac și convulsii, iar la doze de 1000 de ori mai mari poate surveni moartea.

Sursele de vitamina B1 sunt: carnea de porc, produsele integrale, cartofii, drojdia de bere, făina neagră, ovăzul, nucile, soia, fasolea uscată, mazărea, ouăle, laptele, fructele.

Vitamina B2

Vitamina B2 este cunoscută și ca *pigmentul galben al celulei* și este numită, în funcție de sursă, riboflavină (în carne), lactoflavină (în lapte), ovoflavină (în ouă), hepatoflavină (în ficat).

Rolul riboflavinei:

• Contribuie la metabolismul proteinelor, al lipidelor și al carbohidraților, precum și al vitaminelor B6, B12, PP și al fosfaților
• Are un rol în respirația celulară
• Stimulează creșterea organismului și funcția de reproducere
• Are un rol decisiv în fixarea fierului în hemoglobină, acționează sinergic cu vitamina C, iar eficacitatea ei crește în asociere cu nicotinamida și cu vitamina B6
• Intervine în sintezele proteice, care condiționează o bună evoluție a greutății corporale
• Are un rol în adaptarea vizuală la lumină

O carență de vitamina B2 este rară, fiindcă aportul alimentar acoperă nevoile organismului, cu condiția ca proporția proteinelor să fie echilibrată. În diabet, în ulcerul gastric, la folosirea contraceptivelor sau la efort fizic și psihic este necesară o creștere a dozei.

Nu există date privind toxicitatea vitaminei B2.

Sursele de vitamina B2 sunt lactatele, carnea, peștele, ouăle, produsele integrale, drojdia de bere, leguminoasele uscate, legumele verzi, fructele colorate și polenul.

Vitamina B3 (PP, niacină)

Vitamina B3 (niacina) face parte din numeroase enzime și este necesară, printre altele, pentru formarea hormonilor. Contribuie la metabolismul energetic normal, la funcționarea normală a sistemului nervos și la menținerea normală a pielii și a mucoaselor.

Vitamina B3 face parte din structura unor enzime implicate în mai multe reacții de oxidoreducere și intervine în metabolismul normal al țesutului cardiovascular și nervos.

O carență de vitamina B3 poate apărea în alimentația vegetariană, în bolile cronice de rinichi, în alcoolism, la o chimioterapie antitumorală sau în tulburările de absorbție intestinală, iar simptomele bolii poartă numele de pelagră.

Manifestările bolii sunt scăderea în greutate, astenia, apatia, *pielea de crocodil* (piele umflată și înroșită, cu vezicule care se pot infecta), aftele, tulburările digestive, respirația urât mirositoare, delirul, neliniștea, depresia, oboseala, durerile de cap, diareea. Oamenii cu o alimentație bazată pe porumb sunt mai expuși carenței de vitamina B3.

Excesul de vitamina B3 a fost constatat numai la administrarea medicamentoasă a unor doze de peste 1 g/zi, când au apărut probleme digestive.

Surse alimentare: carnea slabă, ficatul de vită și de porc, rinichii, peștele, lactatele și brânzeturile, ouăle, drojdia de bere, cerealele, polenul, leguminoasele uscate, legumele și fructele proaspete.

Vitamina B5 (pantenol)

Vitamina B5 (acidul pantotenic) contribuie la metabolismul energetic normal și la performanța mintală normală și este necesară pentru sinteza hormonilor steroizi, a vitaminei D și a unor neurotransmițători. De asemenea, contribuie la reducerea oboselii și a extenuării.

Manifestările carenței apar mai ales la consumatorii de alcool, cafeină, somnifere, la un nivel crescut al colesterolului, la efort fizic sau psihic, la persoanele în vârstă, la un tratament intens cu antibiotice sau la consumul de alimente industriale supraprocesate. Simptomele pot fi, în acest caz: oboseala cronică, furnicăturile în palme, crampele musculare, insomnia, depresia, durerile de cap, instabilitatea cardiacă, alergiile, artrita, guta, imunitatea scăzută, părul încărunțit.

Excesul de vitamina B5 duce, doar la doze foarte mari, la tulburări gastrointestinale ușoare sau la diaree.

Surse de vitamina B5: carnea, organele de vită, produsele integrale, nucile, arahidele, lăptișorul de matcă, ciupercile, conopida, legumele verzi, gălbenușul de ou, drojdia de bere.

Vitamina B6 (adermină)

Vitamina B6 contribuie la formarea normală a globulelor roșii, la metabolismul normal al proteinelor și al glicogenului, la funcționarea normală a sistemului nervos și a sistemului imunitar, precum și la reducerea oboselii și a extenuării.

O carență de vitamina B6 nu provoacă boli sau simptome specifice, dar abuzul de alcool și medicamentele psihotrope distrug cea mai mare parte a acestor vitamine.

Rolul vitaminei B6:

• Participă la metabolismul fierului
• Este indispensabilă pentru o bună absorbție a vitaminei B12
• Contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos și la funcția psihologică normală
• Contribuie la reglarea activității hormonale
• Contribuie la metabolismul normal al homocisteinei

La administrarea a peste 600 mg/zi s-a constatat un exces de vitamina B6, care s-a manifestat prin dureri osoase, slăbiciune musculară și frisoane în degetele de la mâini și de la picioare.

Surse de vitamina B6: carnea și produsele din carne, creierul, ficatul, rinichiul, laptele, ouăle, somonul, tonul, leguminoasele uscate, legumele cu frunze verzi, drojdia de bere, tărâțele și germenii de grâu, orezul nedecorticat, porumbul, orzul, ovăzul, arahidele, nucile, cartofii, mazărea, varza, salata, spanacul, avocado, pepenele, bananele, strugurii, perele, polenul, nucile și arahidele.

Vitamina B7 (biotină)

Vitamina B7 este vitală pentru un păr și unghii sănătoase, precum și pentru menținerea unei pieli sănătoase, prin faptul că reglează conținutul de lipide. Intervine în metabolismul grăsimilor și al carbohidraților, este folosită în biosinteza hormonilor și participă la procesul de proliferare a limfocitelor sistemului imunitar.

Carența de vitamina B7 apare în malnutriție, alcoolism, deficit de zinc, tulburări digestive, la administrarea de sulfamide, anticonvulsivante sau antibiotice și se manifestă prin căderea masivă a părului sau alopecie, prin mătreață, dureri musculare, depresii, halucinații, piele uscată, eczeme, greață, astenie, anemie, nivel crescut al acidului lactic, depigmentarea pielii din jurul ochilor. Absorbția biotinei este împiedicată sau încetinită de albușul de ou crud, apa clorinată, estrogeni și alcool.

Excesul de vitamina B7 se elimină prin urină și transpirație și, rar, pot apărea dermatite sau reacții alergice.

Surse de vitamina B7: gălbenușul de ou, carnea de pasăre și mai ales organele, peștele, ficatul de vită, făina de soia, laptele, arahidele, drojdia de bere, varza, ciupercile, mazărea, morcovii, roșiile, spanacul, orezul nedecorticat și fructele proaspete.

Vitamina B9 (acid folic)

Vitamina B9 este indispensabilă în metabolismul proteinelor, are un rol foarte important în perioada intrauterină, participă la producerea globulelor roșii, stimulează producerea acidului clorhidric în stomac, absorbția ei are loc în intestinul subțire și este condiționată de prezența vitaminei B12.

O carență de vitamina B9 apare la persoanele cu tulburări de alimentație, la o eliminare crescută, la persoanele care consumă mâncăruri preparate la temperatură mare sau la persoanele care consumă zilnic cantități mari de alcool.

Semnele unei carențe de vitamina B9 pot fi:

• La copii: întârzierea creșterii (malformații congenitale);
• La adulți: modificări ale tractului digestiv (tulburări digestive, diaree, anorexie), puls slab, rezistență scăzută la infecții, paloare cu pigmentarea pielii, păr cărunt, unghiile devin tari și casante, vindecare îngreunată a rănilor, oboseală, somnolență, stare depresivă, tulburări de memorie, iritabilitate, confuzie mintală.

Carența, dar și administrarea excesivă a unor medicamente care influențează absorbția vitaminei B9, în primul trimestru de sarcină, crește riscul de malformații congenitale.

Excesul de vitamina B9 poate reduce capacitatea organismului de a absorbi alte vitamine și minerale, poate agrava suferințele intestinale și, în timpul sarcinii, la administrarea excesivă la femeile însărcinate, poate crește riscul de astm la copii.

Sursele alimentare de vitamina B9 sunt: spanacul, sparanghelul, broccoli, castraveții, morcovii, varza, fasolea verde, cartofii, ouăle, carnea (rinichi, mușchi), pâinea neagră, drojdia de bere.

Vitamina B12 (vitamina roșie)

Vitamina B12 este indispensabilă pentru buna funcționare a sistemului imunitar. Ea are un rol important și în sinteza proteinelor, în metabolismul carbohidraților și al lipidelor, în ușurarea eliberării acidului folic, în menținerea sănătății sistemului nervos, în reducerea iritabilității, în creșterea capacității de concentrare, în îmbunătățirea memoriei și a echilibrului psihic .

Un aport ridicat de vitamina C (500 mg) duce la reacții nedorite asupra absorbției sau a biodisponibilității vitaminei B12.

Surse de vitamina B12: puiul, carnea de porc, vita, ficatul, rinichii, peștele, ouăle, lactatele.

O alimentație strict vegetariană crește riscul unei carențe de vitamina B12. Simptomele carenței sunt: slăbiciunea, oboseala, pielea galbenă, anemia, pierderile de memorie sau dificultățile de concentrare, tulburările de echilibru.

Excesul de vitamina B12 se găsește la o suplimentare în scop terapeutic sau poate fi constatat prin eliberarea dintr-un depozit intern (în boli precum leucemia, hepatita, ciroza hepatică).

Vitamina C (acid ascorbic)

Vitamina C este unul dintre cei mai importanți antioxidanți ai organismului. Contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și crește absorbția fierului. Vitamina C este protejată de oxidare de vitaminele A și E și se elimină în cantitate mai mare la efort fizic intens. La gătit se pierde 25–90 % din ea și se pierde ușor și atunci când fructele și legumele stau mult timp în apă.

Vitamina C contribuie la metabolismul energetic normal și la formarea normală a colagenului pentru funcționarea normală a pielii, gingiilor, oaselor, cartilajelor și vaselor de sânge și contribuie la regenerarea formei reduse a vitaminei E.

O carență de vitamina C apare în dietele hiperproteice sau într-o alimentație cu produse tratate termic excesiv, în combinație cu alimente sărace în materii prime, iar efortul muscular și frigul cresc nevoia de vitamina C. Există pericolul manifestărilor de carență mai ales iarna și primăvara. Administrarea suplimentelor de vitamina C trebuie însoțită de administrarea de Mg, de vitamina B6 și de apă, ca să se excludă riscul formării de pietre de acid uric sau de acid oxalic. Simptomele unei carențe de vitamina C sunt:

• Rezistența capilară scade din cauza unei tulburări de sinteză a colagenului și, ca urmare, apar hemoragii periostale, intramusculare, gingivale, nazale și tegumentare
• Pielea de pe corp se usucă, iar pe membrele inferioare apar vânătăi galbene, verzi și roșii
• Anemia apare din cauza absorbției scăzute a fierului
• Alveolele dentare se deteriorează, gingiile se retrag, iar dinții pot cădea
• Fracturile se vindecă mai greu, capetele oaselor sunt moi și îngroșate, mușchii devin rigizi, rănile se vindecă greu
• Scade rezistența organismului la toxine

Excesul de vitamina C apare numai la un aport medicamentos suplimentar și se poate manifesta prin: diaree osmotică, tulburări ale absorbției vitaminelor din grupa B, sterilitate, avort.

Necesarul de vitamina C nu este acoperit dacă se renunță la alimentele crude, fiindcă o mare parte din ea este distrusă prin preparare termică.

Principala sursă de vitamina C o reprezintă legumele crude (varza, conopida, roșiile, ardeiul, spanacul, pătrunjelul, mărarul, tarhonul), fructele (măceșele, cătina, coacăzele, căpșunile, citricele, castanele). Produsele de origine animală conțin cantități mici de vitamina C, care este distrusă în cea mai mare parte prin preparare termică.