Prea mult versus prea puțin CALCIU (Ca)
Corpul unui adult conține mai mult de 1 kg de calciu: 98 % sub formă de cristale de fosfat de calciu în oase și 2 % în sânge (cu un rol important în coagularea sângelui).
În oase, calciul nu este fixat definitiv, ci este reînnoit continuu, fiind luat din alimentație și fixat în țesutul osos sau eliminat prin urină, materii fecale ori transpirație. Fiindcă în copilărie și în adolescență se construiește masa osoasă, între 10 și 19 ani este necesar un aport suplimentar de calciu.
Absorbția calciului de către organism este influențată de mai mulți factori:
- raportul dintre Ca și P (fosfor) – 2/1 în oase;
- prezența proteinelor, respectiv a aminoacizilor;
- prezența lactozei, a acidului lactic, a acidului citric, a lipazei și a sărurilor biliare;
- prezența vitaminelor: D (mai ales D2 și D3);
- conținutul de vitamina A și C;
- aciditatea gastrică;
- calitatea alimentelor;
- sexul (la bărbați, absorbția calciului este mai mare decât la femei);
- excesul de sare și băuturile acidulate cresc gradul de eliminare a calciului din organism.
Mișcarea fizică este un mijloc foarte important de fixare a calciului în oase.
Prin transpirație se pot pierde cantități considerabile de calciu, dar cea mai mare parte din el se elimină prin intestinul gros și prin urină.
Rolul calciului:
- intră în structura sistemului osos și a dinților;
- intervine în coagularea sângelui, în metabolismul fierului și în echilibrul acido-bazic;
- participă la mecanismul contracției musculare și este răspunzător de sănătatea sistemului cardiovascular;
- împreună cu magneziul, reduce excitabilitatea neuromusculară (este folosit în neuropsihiatrie pentru tratamentul insomniei);
- permite diviziunea și înmulțirea celulelor;
- mediază acțiunea hormonilor.
Hipocalcemia, lipsa de Ca din organism, duce la copii la carii și la rahitism, iar la adulți și la vârstnici la osteoporoză. Osteoporoza este provocată și de excesul de acizi din alimentație, care scoate calciul din oase și îl dirijează către alte zone. Consumul de băuturi cu un conținut ridicat de fosfor duce la o pierdere rapidă de calciu. Hipocalcemia se poate manifesta prin insomnie, iritabilitate, palpitații, stări depresive, balonare, parestezii, dureri de cap, amețeli, tulburări de concentrare și lipsă de aer. La menopauză, femeile pierd anual între 2 și 5 % din calciul osos, iar la dezechilibre hormonale pierderile pot fi între 3 și 8 %.
Un exces de calciu în organism apare mai rar și se datorează de regulă suplimentelor de calciu cu vitamina D sau consumului de alimente îmbogățite cu calciu. O creștere a calciului poate duce la depunerea de pietre în rinichi (calculi), în vezica urinară sau în aortă. Manifestarea unei hipercalcemii poate avea loc prin greață, vărsături, astenie, dureri mioosteoarticulare, somnolență, constipație și hipertensiune arterială.
Cele mai bogate surse de calciu sunt lactatele, apa de băut, vinul, peștele, ouăle, iar cantități mai mici de calciu se găsesc în legume, fructe, cereale și carne.