Prea mulți versus prea puțini CARBOHIDRAȚI

Carbohidrații au ca unitate de bază glucoza și sunt combustibilul universal al vieții. Fiind în cea mai mare parte de origine vegetală, ei conțin în starea lor naturală vitamine și minerale și reprezintă un tonic pentru ficat, creier și inimă. Sarcina lor principală este de a furniza imediat energie organismului.

Din punct de vedere structural, carbohidrații pot fi:

MONOZAHARIDE – sunt digerabile și au o valoare energetică de 4,1 kcal/g. Glucoza este zahărul cel mai răspândit, precursorul glicogenului (amidonul animal, forma în care carbohidrații sunt depozitați în organism). În lipsa totală a carbohidraților din alimentație, rezervele lor din organism se epuizează în 12 până la 20 de ore, procesul de oxidare a lipidelor din depozite crește, ceea ce duce, în cele din urmă, la tulburări metabolice considerabile;
Dizaharide – pot fi digerabile sau nedigerabile, cele digerabile având valoare energetică (zaharoza, lactoza, maltoza și celobioza);
COMPLECȘI – pot fi digerabili, greu digerabili sau nedigerabili: amidonul, celuloza, substanțele pectice, glicogenul.

CELULOZA este o fibră vegetală insolubilă, care se găsește în structura plantelor, este greu digerabilă și are un rol important în digestia finală, modificând tranzitul intestinal și favorizând formarea scaunului. Cerealele conțin mai multă celuloză decât legumele și fructele.

PECTINA este o fibră vegetală solubilă, care se găsește în principal în fructe și legume și este bine tolerată de persoanele cu sensibilitate crescută a tractului gastro-duodenal. Experimental s-a constatat că pectina leagă de patru ori mai multe lipide decât masa ei, intervine pozitiv în metabolismul grăsimilor și contribuie la reglarea colesterolului. Pectinele au un rol important și în absorbția vitaminei A, în menținerea unui colon sănătos, în inhibarea florei de putrefacție, în transportul intoxicațiilor cu plumb, arsenic și metanol și în evitarea constipației. Cantități mari de pectină se găsesc în mere, piersici, caise, portocale, varză, morcovi, roșii, cartofi și mazăre.

GLICOGENUL este format din multe molecule de glucoză și este rezerva de energie a organismului. Glucoza în exces, care ajunge în sânge prin intestin, este transformată în glicogen. Cea mai mare parte din glicogen se află în mușchi și în ficat. Glicogenul din mușchi este consumat la efort fizic sau într-o alimentație foarte săracă în carbohidrați; dacă nu este refăcut, poate apărea o oboseală persistentă. Glicogenul din ficat furnizează rapid energie, mai ales creierului. După o creștere rapidă a glicemiei din alimente foarte dulci, mulți oameni se simt obosiți și fără energie după 2–3 ore.

Conținutul de carbohidrați al fructelor și legumelor:

până la 5 %: andive, ardei verde, castraveți, ceapă verde, conopidă, dovlecei, lobodă, ridichi, salată, spanac, roșii, vinete;
între 5,1-10 %: gogoșari, fasole verde, varză, mărar, morcovi, pătrunjel, praz, sfeclă roșie, țelină, urzici, varză, agrișe, căpșuni, fragi, grepfrut, lămâi, mandarine, pepeni și pepeni verzi;
între 10,1-15 %: ceapă, mazăre verde, păstârnac, afine, ananas, banane, caise, coacăze, porumbe, dude, gutui, mere, mure, piersici, portocale, vișine, zmeură etc.;
între 15,1-20 %: alune, arahide, cartofi, cireșe, pere, prune, struguri;
peste 20 %: nuci.

Un aport scăzut de carbohidrați poate duce la o hipoglicemie, caracterizată prin: stări de anxietate, tremurături, neliniște, lipsă de aer, răcirea extremităților, parestezii periferice ale buzelor și ale limbii, tulburări ușoare de vorbire.

Un consum excesiv de carbohidrați provoacă mari probleme pancreasului și poate duce, în timp, la diabet. În plus, un consum prea mare de zahăr duce la carii dentare, la reumatism cronic, la obezitate și la tulburări digestive.