Prea mult versus prea puțin ZINC (Zn)

Zincul este depozitat în enzime, în ficat, rinichi, pancreas, hipofiză, glande suprarenale, oase, mușchi, piele, păr și unghii. Un efort fizic intens și prelungit scade nivelul de zinc, care se elimină prin transpirație, iar rezervele organismului se consumă repede.

Zincul are un rol important în sistemul senzorial, care controlează consumul de alimente și funcțiile creierului și care crește capacitatea de învățare și de memorare. Fără zinc, organismul nu poate folosi vitamina A. El are un rol important și în întărirea sistemului imunitar, în menținerea echilibrului acido-bazic, a pH-ului, precum și a echilibrului apei și al sodiului. Zincul contribuie la funcția cognitivă normală și la funcționarea normală a sistemului imunitar.

Carența de zinc se datorează în primul rând unui aport alimentar insuficient, o mare parte din el fiind distrusă la fierbere. O alimentație săracă în proteine poate duce și ea la o carență de zinc (el se leagă de proteine).

Simptomele carenței de zinc sunt:

• modificarea gustului și a mirosului (gust sărat, dulce sau metalic, când nu se consumă niciun aliment);
• tulburări de vedere, care pot duce la orbire;
• pierderea părului, a genelor, unghii casante, care se pot deforma și pot avea pete albe;
• întârziere psihomotorie, insomnie, iritabilitate, apatie.

Excesul de zinc apare mai rar și este pus adesea în legătură cu intoxicațiile din recipientele zincate în care se păstrează alimente și la a căror coroziune se eliberează zinc în ele. Aciditatea alimentelor favorizează dizolvarea zincului și creează astfel condițiile unei posibile intoxicații.

Principalele surse de zinc sunt apa de băut, carnea, peștele, ficatul, ouăle, germenii de vită, orzul, sfecla roșie, varza, spanacul, roșiile, piersicile, portocalele, nucile, semințele de in, de dovleac și de susan.

Alimentația vegetariană este însoțită de carența de zinc, iar suplimentarea lui se recomandă și la un consum ridicat de alcool, la persoanele în vârstă predispuse la senilitate (în combinație cu mangan), la sportivi și la cicluri menstruale neregulate, diabet, prostată.